- Răspuns la unele propuneri recente -
Astăzi, 23 septembrie 2009, la Palatul Patriarhiei, Consiliului
Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Române s-a reunit
pentru a analiza unele propuneri din Raportul “Riscuri şi
inechităţi sociale în România”, dat publicităţii de către
Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale
şi Demografice în ziua de 22 septembrie 2009, în vederea
formulării unui punct de vedere oficial.
I. În legătură cu propunerea de legalizare a prostituţiei
(conform cap. V, alin. 8 din Raport, p. 249), pe temeiul
Sfintei Scripturi şi al învăţăturii Sfinţilor Părinţi, precum
şi în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române, Consiliul Consultativ Etico-juridic al
Patriarhiei Române respinge această propunere.
Departe de a rezolva o problemă socială gravă, legalizarea
prostituţiei va agrava problema sub forma unei sclavii motivate
financiar, care intensifică degradarea morală a societăţii,
proliferarea diferitelor boli şi creşterea numărului divorţurilor,
iar femeilor prinse în această sclavie li se afectează iremediabil
sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitatea socială.
Considerăm că orice act normativ are menirea să apere demnitatea
persoanei, instituţia familiei şi valorile vieţii sociale
şi să nu ignore demnitatea persoanei, instituţia sacră a
familiei şi moralitatea publică. Tocmai pentru aceste argumente,
prostituţia este interzisă prin lege în numeroase ţări europene
(Italia, Irlanda, Franţa, Luxemburg), dar şi în majoritatea
statelor federale ale SUA. În plus, Consiliul Consultativ
Etico-juridic al Patriarhiei Române reaminteşte faptul că
România a ratificat Convenţia ONU privind “Suprimarea Traficului
de Persoane şi a Exploatării prostituării altora” prin care
ţara noastră se obligă să nu legalizeze prostituţia.
II. Referitor la dezincriminarea consumului de droguri
uşoare (conform cap. V, alin. 6 din Raport, p. 234), Consiliul
Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei Române respinge
această propunere întrucât ea încurajează şi mai mult consumul
de droguri. Acum este necesară mai degrabă o implicare atentă
şi responsabilă a Statului în stoparea fenomenului, decât
o încercare de legalizare a acestuia. Din cauza efectelor
nocive asupra sănătăţii trupeşti şi sufleteşti ale persoanei
consumatoare şi a consecinţelor dramatice asupra familiei
şi comunităţii, consumul de droguri trebuie descurajat sub
orice formă, fiind necesară dezvoltarea serviciilor specializate
de prevenţie şi tratament. Biserica a început deja să dezvolte
programe de consiliere spirituală a consumatorilor de droguri
şi a familiilor acestora pentru a preveni excluziunea lor
socială. De altfel, în întreaga Europă, cu o singură excepţie,
Olanda, nu există o altă ţară în care să se fi legalizat
consumul de droguri uşoare, aşa cum se menţionează inclusiv
în Raportul Comsiei prezidenţiale.
III. Consiliului Consultativ Etico-juridic al Patriarhiei
Române a luat act cu surprindere de opinia exprimată în
Introducerea Raportului Comisiei Prezidenţiale (p. 6), conform
căreia “până şi preoţii, de asemenea o categorie socială
cu influenţă mare în comunităţi şi la nivel politic central
au obţinut privilegii (salarii din bani publici, subvenţionarea
masivă a construcţiei şi reparaţiilor bisericilor, obligativitatea
predării religiei în şcoală care asigură venituri absolvenţilor
de teologie)”. În legătură cu această opinie, facem următoarele
precizări:
a. Sprijinul Statului pentru Culte este o consecinţă a secularizării
de către Stat a averilor bisericeşti în timpul domniei lui
Alexandru Ioan Cuza (1863), când chelutielile Bisericii
(salarii, reparaţii, construcţii) au fost preluate de către
Stat ca o compensaţie materială pentru proprietăţile preluate
(cca. 25% din suprafaţa agricolă şi forestieră a Ţării Româneşti
şi a Moldovei). Acest sprjin a continuat inclusiv în perioada
regimului comunist tocmai datorită obligaţiei asumate de
Stat în 1863. O eventuală încetare a sprijinului Statului
faţă de Biserica Ortodoxă Română ar trebui să fie urmată,
în mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericeşti
confiscate, care, însă, între timp au fost folosite pentru
împroprietărirea succesivă a populaţiei sărace. În plus,
banul public provine de la un public majoritar ortodox.
b. În acelaşi timp, contribuţia la salariu de la bugetul
de Stat pentru preoţi nu se face din milă, ci reprezintă
o recunoaştere a contribuţiei Cultelor la viaţa societăţii
româneşti. Potrivit Legii 489/2006 privind libertatea religioasă
şi regimul general al Cultelor, “Statul român recunoaşte
cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil,
cultural şi de parteneriat social, statutul lor de factori
ai păcii sociale, precum, şi rolul important al Bisericii
Ortodoxe Române şi al celorlaltor Biserici şi culte recunoscute
în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti”
(art. 7, alin. 1 şi 2). De aceea, pentru parohiile sărace
în care, din cauza fenomenului migraţiei, bătrânii şi copiii
rămaşi în parohie nu pot contribui financiar la salariul
preotului, ajutorul Statului este mai mare.
c. Având în vedere faptul că poporul roman este eminamente
creştin, iar, pe de altă parte, cultura şi civilizaţia europeană
sunt întemeiate pe valorile creştine, prezenţa religiei
în învăţământul public răspunde dorinţei şi nevoilor spirituale
ale majorităţii covârşitoare a românilor. De altfel, prezenţa
orei de religie în şcolile publice este garantată prin Constituţia
României şi reglementată prin Legea învăţământului şi Legea
cultelor. Doar în perioada comunistă opresivă, predarea
religiei în şcoală a fost întreruptă de un regim ateu totalitar
împotriva identităţii şi voinţei religioase ale poporului
român.
d. Pe de altă parte, profesorii de religie sunt cadre didactice
cu drepturi depline ce întrunesc toate condiţiile prevăzute
de lege pentru a putea preda în învăţământul public. În
concluzie, prezenţa profesorilor de religie în şcolile publice
este firească, legală şi necesară.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
