† PS Corneliu, Episcopul Huşilor
Citind Evanghelia a patra pe care Sfântul Ioan, ucenicul
iubit şi nevinovat al Mântuitorului, a scris-o într-un mod
rezumativ şi cu un scop bine definit "acestea toate
s-au scris ca să credeţi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu
şi crezând să aveţi viaţă în numele Lui" (Ioan 20,
31), descoperim că minunile săvârşite de Iisus Domnul nostru,
pe lângă prezentarea faptică istorică de unde nu lipsesc
şi elementele geografice, dezvăluie în relatarea lor importante
învăţături dogmatice care ne-au revelat nouă taina dreptei
credinţe, care ne asigură calea spre viaţa cea veşnică,
spre împărăţia fără final a lui Dumnezeu. Chiar în capitolul
al doilea al Evangheliei, primul început al minunilor pe
care Domnul şi Mântuitorul nostru îl face la rugămintea
Preasfintei Sale Maici se desfăşoară la o nuntă în localitatea
Cana din Galileea, oraşul în care se născuse Natanael (Bartolomeu)
cel fără vicleşug (Ioan 1, 47).
Conform relatării evanghelice, dialogul dintre Hristos
şi Preasfânta Fecioară Maria a grăbit acest început al minunilor.
Terminându-se vinul, mama Lui, I-a spus: "Nu mai au
vin". În textul grec al Sfintei Evanghelii răspunsul
Mântuitorului nu a întârziat: "ce aştepţi de la Mine
femeie? Ceasul Meu nu a sosit!". Mama Lui s-a îndreptat
către cei ce slujeau spunând: "Ceea ce vă spune El
faceţi !" cap. 2, 5.
Minunea s-a petrecut la cuvântul Lui când cele şase vase
de piatră s-au umplut cu apă, iar apa, spre bucuria celor
prezenţi s-a prefăcut în vin, lucru apreciat cum se cuvine
de către ucenici.
Nunta - imaginea împărăţiei
lui Dumnezeu
Adesea ascultăm această minune când participăm la bucuria
unei nunţi sau când citim din Sfânta Evanghelie în capitolul
al doilea, scrisă de Sfântul Ioan. Fiecare ascultând-o îşi
face o imagine proprie asupra minunii, alţii care au avut
fericirea vizitării Ţării Sfinte o localizează geografic
prin imaginaţia memoriei, gândindu-se la ea.
Însă scopul propus aici este de a descoperi sensul minunii
şi mesajul transmis în Evanghelie către noi.
La început, Sfântul Ioan vorbeşte despre nunta din Cana
Galileii. Ce însemna atunci o nuntă şi care era impactul
asupra vieţii obişnuite a unui astfel de eveniment? Înainte
de nunta propriu-zisă exista logodna; aceasta se făcea timpuriu,
după ani, mirele (logodnicul) ducea logodnica în casa părinţilor
lui, adesea pe un asin, însoţiţi de un convoi în care dominantă
era starea de bucurie exprimată prin muzică şi cântece specifice
momentului.
Când logodnica era în casa părinţilor lui, acesta (logodnicul)
mergea şi se bucura împreună cu prietenii lui de acest eveniment.
Târziu în noapte se întorcea acasă la părinţii lui. Pilda
celor zece fecioare, dintre care cinci erau înţelepte, iar
cinci fără minte, dezvăluie partea acestui ritual, când
trebuiau să aştepte până la miezul nopţii venirea mirelui
(Matei 25, 1-13).
După logodnă urma o perioadă de timp în care se pregătea
nunta. Punctul central îl constituia masa de nuntă. În acest
sens, amintim căsătoria regelui Solomon care a închinat
acestui eveniment Cântarea cântărilor: "Ieşiţi fetele
Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică
l-a încununat, în ziua sărbătorii nunţii lui, în ziua bucuriei
inimii lui" cap. 3. 1.
Oaspeţii (nuntaşii) cântau în cinstea mirilor, dansând
de bucurie.
"Marea nu poate să stingă dragostea, nici râurile
s-o potolească..." cap. 8-7.
Adesea, Mântuitorul Iisus Hristos S-a folosit de imaginea
nunţii pentru a exprima frumuseţea şi bucuria de negrăit
a imaginii împărăţiei lui Dumnezeu... "Împărăţia cerurilor
s-a asemănat unui împărat care a făcut nuntă fiului său..."
(Matei 22, 2-14).
"Faceţi ceea
ce vă va spune!"
Pe de altă parte, atunci ca şi astăzi în unele cazuri,
o nuntă presupune multă cheltuială şi mult sacrificiu, provocând
financiar pe cei ce o organizau. Multe familii nu-şi puteau
permite anumite cheltuieli, alţii se îndatorau pentru mulţi
ani după trecerea fericitului eveniment.
În Cana Galileii nunta s-a desfăşurat în sensul celor mai
sus menţionate. Oameni sărmani au epuizat vinul, vasele
erau goale, bucuria celor prezenţi era ameninţată de lipsă,
de final neprevăzut, de tristeţe.
Istoria minunii biblice are ceva demn de sesizat şi bine
menţionat. Scurtul dialog dintre Iisus şi mama Sa pare mai
degrabă un răspuns negativ la cerere. Textul original grec
se traduce: "Ce am eu şi tu", dând o întreagă
serie de păreri şi interpretări. În limbajul nostru obişnuit
care evoluează din timp în timp, cuvintele Mântuitorului
se pot adapta astfel "ce este aşa de important?"
sau "ce ne priveşte pe noi" sau "aceasta
nu-i problema noastră...".
Subtil, Sfântul Ioan redă îndemnul celei ce L-a născut
şi crescut pe Cel veşnic venit în lume pentru mântuirea
ei. Cuvintele ei reprezintă mesajul ei către lume, către
noi, către fiecare mamă, apostol, slujitor: "Faceţi
ceea ce vă va spune!" sau "împliniţi ceea ce auziţi
de la El" sau "aceasta este calea spre viaţă,
împlinirea celor auzite de la El". În aceste cuvinte,
predica Maicii Domnului sintetizează toată datoria noastră
de creştini în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
De ce tocmai la o
nuntă a săvârşit Hristos prima Sa minune?
Apariţia în creaţie a unui nou element, apa; dintru început,
apa era semnul vieţii, al existenţei, elementul care întreţine
viaţa. Apa serveşte la curăţirea şi întreţinerea corpului
uman, fereşte de boală şi moarte (mai ales în epoca temutelor
epidemii) care au secerat viaţa a milioane de oameni. Cele
şase vase erau pline cu apă pentru spălarea de praful roşu
al străzilor galileene, se pare că în timpul nunţii se goliseră,
apa fiind folosită, iar acum trebuiau din nou umplute. Ritualurile
spălărilor aveau şi au aspect de strictă necesitate igienică,
mai ales în zona foarte caldă, toridă în care furtunile
de nisip sunt o realitate mereu prezentă, aducând cu ele
neplăcerile specifice.
Acum la această nuntă, din elementul esenţial al vieţii,
apa, prin minunea cuvântului "umpleţi vasele până sus,
scoateţi acum şi duceţi nunului", Ioan 2, 7-8, izvorăşte
vinul cel bun, ca semn al nesfârşitei bucurii a vindecării
şi a înnoirii.
Nunta aceasta, trăind bucuria prezenţei Mirelui celui veşnic,
descoperă în minune gustul cel bun al vinului bun, tainic
ştiut de unde provine doar de Preasfânta Sa Maică, slujitorii
prezenţi şi cei câţiva ucenici ai Săi.
De ce tocmai la o nuntă a săvârşit Hristos prima Sa minune?
Contextul istoric al legăturii dintre Dumnezeu şi poporul
Său, de-a lungul a secole întregi, realizează o legătură
tainică asemenea unei nunţi. În limba noastră pământească,
această legătură este imaginea fidelităţii întemeiate pe
dragoste, "în ce chip se însoţeşte mirele cu mireasa,
Cel ce te-a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce chip se
veseleşte mirele de mireasă, aşa Se va veseli de tine Dumnezeul
tău!" (Isaia 62, 5).
Nunta înseamnă viaţă, bucurie, viaţa are nevoie de apă,
de sens, de curaj, de dăinuire şi putere de biruinţă. Sfântul
Evanghelist Ioan relatează despre această minune la nuntă,
ca un program pentru toţi, ca un îndemn la participarea
bucuriei ospăţului ceresc care începe în taina Sfintei Liturghii
aici, pe pământ.
Acest început al minunilor la nunta din Cana Galileii descoperă
sensul unei alte bucurii, a unei alte împliniri, a unui
alt sens al existenţei. Primii apostoli prezenţi la nuntă
erau obişnuiţi cu viaţa lor destul de obositoare a pescuitului,
a greutăţilor zilnice, a asupririi celor mai puternici,
a celor străini ocupanţi ai ţării lor, a aşteptării venirii
unui timp nou în care să domnească adevărata fericire şi
dreptate.
Scoaterea apei din vase, deci ascultarea de cuvântul Domnului,
a arătat puterea minunii, bunătatea vinului şi perpetuarea
bucuriei nunţii. Iisus Domnul a vorbit adesea despre "apa
cea vie" (Ioan 4, 10), despre vinul din "roada
vieţii" (Matei 26, 29), despre nuntă, şi toate acestea
au avut mesajul unei bucurii biruitoare asupra lipsurilor,
suferinţelor şi a morţii.
Vinul cel nou este
învăţătura Mântuitorului
Acest moment înălţător, sublim şi unic îl arată pe Iisus
Domnul ca Cel ce veşnic poartă grijă de propria creaţie
pe care a venit s-o izbăvească din moarte prin bunătate,
îngăduinţă, iertare şi mângâiere.
Slava Lui începe a se arăta la acest eveniment, vinul cel
nou era şi este învăţătura Sa, cuprinsă în Sfintele Evanghelii,
şi pentru ca ea să rămână mereu actuală, având capacitatea
şi misiunea de a schimba radical şi definitiv viaţa noastră,
a fost transformată din apă în vinul cel nou şi bun care
se dă tuturor celor ce cred, ca pahar al binecuvântării
spre împărtăşirea cu Sângele Lui care este "adevărata
băutură" (Ioan 6, 55).
Istoria minunii din Cana Galileii nu este singura ce ne
atrage atenţia în mod deosebit, ci ea este una dintre cele
şapte care suscită interes şi abordare în această Sfântă
Evanghelie.
Editorial publicat în Ediţia de Moldova
a Ziarului Lumina - 07 iunie 2010
