OCROTITORUL BUCUREŞTILOR
PRIMEŞTE TREI SFINŢI CAPADOCIENI
Cuvânt către pelerinii veniţi la hramul Catedralei patriarhale
din Bucureşti
(24-29 octombrie 2009)
Anul acesta 2009 se împlinesc 1630 de ani de la trecerea
la cele veşnice a Sfântului Vasile cel Mare (†379), unul
dintre cei mai cunoscuţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii Ortodoxe,
mare teolog şi înţelept păstor de suflete.
Cu acest prilej, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
a declarat anul 2009 An comemorativ-omagial al Sfântului
Vasile cel Mare şi al tuturor Sfinţilor Capadocieni.
Binecuvântarea şi bucuria pe care ni le aduce Sărbătoarea
Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor,
sporesc şi mai mult anul acesta, prin venirea din Grecia
la Bucureşti a moaştelor Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul
Cezareei Capadociei, a moaştelor Sfântului Grigorie Teologul,
prietenul Sfântului Vasile cel Mare, ca dar oferit de Arhiepiscopia
de Viena, Austria, şi a moaştelor Sfântului Grigorie de
Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, aduse de la biserica
Domniţa Bălaşa din Bucureşti. Aşadar, Sfântul Cuvios Dimitrie
cel Nou primeşte de sărbătoarea sa pe aceşti trei Sfinţi
Capadocieni.
Biserica întreagă şi mai ales credincioşii pelerini cinstesc
pe sfinţi întrucât în sfinţi se arată prezenţa harului lui
Hristos şi lucrarea Sfântului Duh, ca rodire a darurilor
primite de ei la Sfântul Botez, daruri pe care însă sfinţii
le-au cultivat prin rugăciune şi fapte bune.
Roadele prezenţei şi lucrării Sfântului Duh în sfinţii
lui Dumnezeu se arată mai ales în dragostea lor faţă de
Dumnezeu şi faţă de semeni, în bucuria lor duhovnicească,
în pacea sufletului, în îndelungă răbdare când trec prin
încercări, în bunătatea inimii, în facerea de bine către
toţi oamenii, în credinţă dreaptă şi statornică, în blândeţe
nefăţarnică, în înfrânare de la săvârşirea răului, în curăţia
sau sfinţenia vieţii (cf. Galateni 5, 22-23).
Aşadar, când noi cinstim pe sfinţi, cinstim prezenţa şi
lucrarea lui Dumnezeu în acei oameni care au crezut în El,
L-au iubit şi au împlinit voia Lui în viaţa lor pe pământ.
Prin credinţa lor statornică şi prin viaţa lor sfântă, toţi
sfinţii sunt prieteni ai lui Hristos (cf. Ioan 15, 14; Iacob
2, 23), învăţători şi rugători ai Bisericii pentru mântuirea
oamenilor.
Când Biserica lui Hristos recunoaşte sfinţenia celor ce
au făcut roditoare în viaţa lor darurile Sfântului Duh,
ea îndeamnă pe toţi credincioşii să citească şi să să urmeze
Vieţile sfinţilor, să cinstească icoanele sfinţilor şi să
ceară ajutorul rugăciunii sfinţilor pentru a spori în credinţă
şi în fapte bune, pe calea mântuirii.
Pe lângă citirea Sinaxarului sau a Vieţii sfinţilor şi
cinstirea icoanelor sfinţilor, Biserica a început încă din
primele veacuri să cinstească mormintele şi moaştele sfinţilor,
mai ales cele ale sfinţilor apostoli, ale sfinţilor mucenici
sau martiri şi ale sfinţilor cuvioşi monahi vieţuitori în
mănăstiri sau în pustie. Prin cinstirea moaştelor sfinţilor,
Biserica mărturiseşte lucrarea Sfântului Duh de sfinţire
a sufletului şi a trupului omului credincios, rugător către
Dumnezeu şi împlinitor al voii Sale.
Astfel, prin cinstirea moaştelor sfinţilor, Biserica mărturiseşte
împreună cu Sfântul Apostol Pavel că trupul sfinţit al credincioşilor
este „templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6, 19), pentru
că ei au „slăvit pe Dumnezeu în trupul şi în sufletul lor”
(1 Corinteni 6, 20) şi „vor fi cu Hristos în slava veşnică”
(1 Tesaloniceni 4, 17).
De aceea, prin rugăciunea lor, sfinţii sunt mijlocitori
pentru noi, vindecători de boli, izbăvitori de patimi şi
de necazuri, luminători ai vieţii, dascăli ai mântuirii
şi îndrumători către Împărăţia Preasfintei Treimi.
În aceste zile de sărbătoare, soborul minunat al Sfinţilor
Părinţi Capadocieni: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul
şi Grigorie de Nyssa, mari dascăli ai lumii şi ierarhi,
sporeşte bucuria tuturor pelerinilor care cinstesc sfintele
lor moaşte alături de moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie
cel Nou şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ocrotitori
ai Catedralei Patriarhale din Bucureşti.
Cinstiţi împreună în aceste zile de sărbătoare în Capitala
României, aceşti minunaţi sfinţi ai pământului Capadociei
şi ai Bisericii universale ne arată că lumina Evangheliei
lui Hristos a rodit în popoare credincioase raze şi chipuri
de lumină, adică sfinţi rugători pentru oameni pe pământ
şi în cer, unind între ele, prin lumina şi rugăciunea lor,
generaţii şi popoare, întrucât pentru ei „Iisus Hristos,
ieri şi azi şi în veci este acelaşi” (Evrei 13, 8).
Iubiţi pelerini,
Să rugăm pe aceşti sfinţi mari, prieteni ai lui Hristos,
părinţi milostivi şi luminători ai Bisericii, să fie pentru
noi mijlocitori în faţa Preasfintei Treimi, să ne dăruiască
sănătate şi mântuire, mult ajutor în familie şi în toată
lucrarea cea bună, putere duhovnicească de a birui ispitele
şi necazurile, neînţelegerile şi neajunsurile, sărăcia şi
nesiguranţa zilei de mâine, pentru a spori în credinţă,
în nădejde şi în dragoste faţă de Dumnezeu şi de oameni.
Rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să vă răsplătească tuturor
evlavia şi osteneala, dărnicia şi răbdarea, cu darurile
Sale cele bogate, cu sănătate şi mântuire, cu pace şi bucurie,
pentru ca să împărtăşiţi tuturor celor dragi binecuvântarea
lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui, lumina sărbătorii şi frumuseţea
sufletelor adunate în rugăciune împreună cu sfinţii, în
iubirea Preasfintei Treimi!
“Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu
Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!”
(2 Corinteni 13, 13)
Al vostru către Hristos Domnul rugător,
† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
