La 1 septembrie este începutul indictionului adică al anului
nou bisericesc.
Spre deosebire de Anul Civil, care începe la 1 ianuarie,
Anul Bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după
Tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi s-a început
creaţia lumii şi tot în această zi şi-ar fi început şi Mântuitorul
nostru Iisus Hristos activitatea Sa pe pământ, atunci când
a citit în sinagogă cuvintele proorocului Isaia (cap. 61,
1-2), care profeţeau despre Sine: „Duhul Domnului este peste
Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a
trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc
robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe
cei apăsaţi, 19. Şi să vestesc anul plăcut Domnului”. (Luca
4, 18-19). Prin aceste cuvinte s-a împlinit o profeţie mult
mai veche: Iisus Hristos este Cel Care a venit ca să slobozească
pe om din robia păcatului şi a morţii şi să-l ridice pe
om la demnitatea lui cea dintâi, adică la demnitatea de
a fi fiu după har a lui Dumnezeu.
Pentru cel puţin două motive, Anul Bisericesc începe la
data de 1 septembrie: în primul rând, pană la proorocul
Moise luna septembrie era considerată la evrei drept prima
lună a anului; în al doilea rând, din tradiţia creştină
ştim că, în luna septembrie, Mântuitorul Iisus Hristos şi-a
început propovăduirea Sa în lume, prin predica ţinută în
Sinagoga iudeilor din Cetatea Nazaret.
Sfinţii Părinţi au procedat cu multă înţelepciune atunci
când au alcătuit calendarul creştin. Ei s-au orientat nu
atât cronologic, ci au urmărit mai ales logica spirituală
a succesiunii zilelor de sărbătoare.
În centrul Anului Bisericesc se afla sărbătoarea Învierii
Domnului şi aceasta împarte anul bisericesc în trei perioade,
numite după cartea principala de slujba: Perioada Triodului
(pre-pascală), Perioada Penticostarului (pascală) şi Perioada
Octoihului (post-pascală).
Anul bisericesc ortodox reînnoieşte în cadrele timpului
istoric şi ale experienţei umane, viaţa cu Hristos şi în
Hristos. Prin el se realizează un fel de prelungire a întrupării
istorice a Mântuitorului, prin mijlocirea căruia Acesta
(Hristos) continuă să trăiască în Biserică, de-a pururi
viu în viaţa credincioşilor. La această comemorare a vieţii
şi a misiunii Domnului nostru Iisus Hristos, anul bisericesc
cuprinde şi pomenirea zilnică a sfinţilor sau sinaxarul.
Astfel, fiecare an bisericesc din viaţa Bisericii este o
istorie a mântuirii în rezumat, reînnoită prin rânduiala
liturgică.
