Creştinii sărbătoresc mâine, 21 noiembrie, Intrarea Maicii
Domnului în Biserică. După cum făgăduise, când Maria a împlinit
3 ani, Ana a dus-o pe aceasta la Templul din Ierusalim.
Amănunte despre această etapă a vieţii Maicii Domnului sunt
consemnate într-o apocrifă din secolul al II-lea, cunoscută
sub numele de „Evanghelia după Iacov“ sau „Protoevanghelia“.
Astfel, la trei ani de la naşterea fetiţei, Sfinţii Părinţi
Ioachim şi Ana au chemat toate rudele lor din Nazaret, au
îmbrăcat-o pe fetiţă cu cele mai bune haine şi au plecat
spre templu. Cete de fecioare tinere însoţeau grupul şi
cântau, ţinând lumânări aprinse în mâini. La templu a fost
întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan
Botezătorul. Până la intrarea în templu se urcau 15 trepte
şi, potrivit ritualului, iudeii trebuiau să se oprească
pe fiecare treaptă pentru a rosti un psalm. Fiind prea mică,
părinţii au vrut s-o ajute pe Maria şi să rostească psalmii
în locul ei. Fetiţa însă, prin harul divin, a urcat repede
singură treptele până sus.
După ce a întâmpinat-o, binecuvântându-o prin cuvintele
„Tu eşti cea care în Dumnezeu şi-a proslăvit numele său
între iudei. Tu eşti cea în care Dumnezeu va descoperi mântuirea
pe care a pregătit-o poporului său“, Marele Preot a luat-o
de mână pe pruncă şi a dus-o în cea mai sfântă încăpere
a templului, în Sfânta Sfintelor. Tradiţia spune că Fecioara
Maria a rămas 12 ani la templu, petrecându-şi timpul asemenea
celorlalte fecioare; citea Scripturile, iar Îngerul Gavriil
îi aducea hrană şi îi tâlcuia locurile mai greu de înţeles
din Biblie, pregătindu-o pentru Vestea cea Bună. Sfinţii
Teofilact, Ghermano, Teodorit şi alţi părinţi bisericeşti
spun că Fecioara Maria priveghea de seara până dimineaţa
în Sfânta Sfintelor, cugetând adânc şi rugându-se lui Dumnezeu,
în răpire şi în extazul minţii.
Deşi nu instituită oficial, sărbătoarea a existat înainte
de sec. al VI-lea. Există astfel o menţiune a ei din sec.
al IV-lea, făcută de Sf. Grigorie de Nyssa. Mai există şi
o mărturie privind construirea unei biserici de către împărăteasa
Elena în cinstea acestui eveniment. Sfântul Andrei Criteanul
(sec. al VII-lea) vorbeşte şi el despre această sărbătoare
ce se ţinea la Ierusalim. În sec. al VIII-lea, patriarhii
Gherman şi Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei
sărbători. Se pare că data de 21 noiembrie reprezintă data
sfinţirii unei biserici cu acest hram în 543. Biserica a
fost construită de Iustinian cel Mare lângă zidul ruinat
al Templului. În Apus, sărbătoarea a fost adoptată mult
mai târziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o
pentru prima dată la Avignon, în 1374. Ea s-a răspândit
in sec. XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt
al V-lea.
Sărbătoarea mai este cunoscută în popor sub denumirea de
Vovidenia sau Ovedenia.
Sursa: www.basilica.ro
