EDUCAŢIA ADEVĂRATĂ CULTIVĂ COMUNIUNEA ÎNTRE GENERAŢII
Copiii află în Familia mare a Bisericii că din iubire Dumnezeu
a creat lumea şi pe om pentru a participa la viaţa, fericirea
şi slava Sa veşnică. Iubirea jertfelnică a Mântuitorului
Iisus Hristos are ca scop mântuirea şi fericirea veşnică
a oamenilor. În virtutea iubirii, omul este persoană liberă,
unică şi irepetabilă, creată după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu. Iubirea divină este singura putere care nu depersonalizează,
ci dă persoanei umane valoare eternă. Această iubire ne
ajută să-i acordăm semenului nostru atenţie şi să nu-i anulăm
identitatea şi unicitatea. Comuniunea noastră de iubire
cu Dumnezeu ne dăruieşte sentimentul profund al continuităţii
generaţilor şi al comuniunii dintre ele. Prin iubirea sfântă
a rugăciunii intrăm în comuniune cu Sfinţii din toate timpurile,
dar şi cu moşii şi strămoşii noştri care au trăit în credinţă.
Astfel ne întoarcem cu recunoştinţă la izvoare, la rădăcini,
la tradiţie, şi totodată cultivăm speranţa pentru un viitor
binecuvântat de Dumnezeu. Prin puterea iubirii sfinte, care
se cultivă prin rugăciune, copiii noştri înţeleg de ce spaţiul
românesc este străjuit de troiţele de la răscrucea drumurilor,
de bisericile şi mănăstirile împodobite cu icoane şi fresce
sfinte. Din iubire pentru oameni şi valori cultivăm recunoştinţa
faţă de înaintaşii noştri şi ne situăm într-o linie de continuitate
cu tradiţia, ca patrimoniu de valori culturale şi spirituale,
cu istoria neamului, cu Sfinţii Bisericii, mărturisitori
ai iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni.
Pentru Biserică şi societate familia are un rol esenţial
în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Influenţa
familiei este mult mai importantă decât decizia unui aparat
instituţional, birocratic şi impersonal. Familia creştină
reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea
iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale
şi a iubirii frăţeşti. Lipsa de iubire şi comuniune în familie
duce la înstrăinarea între membrii acesteia, la violenţă
conjugală, la violenţă domestică, la divorţ, care are efecte
dramatice pentru copii, la abandonul şcolar, la alcoolism
şi la alte rele.
De aceea Biserica Ortodoxă Română, prin proiectele sale
„Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, doreşte
să refacă legătura copiilor cu parohia, cu o comunitate
vie, mărturisitoare şi rugătoare, care preţuieşte familia
şi şcoala. Prin aceste proiecte Biserica noastră se străduieşte
să-i integreze pe copii în comunităţi care se întemeiază
pe cultura iubirii fraterne şi a solidarităţii practice.
În mod special, Biserica este preocupată de prevenirea abandonului
şcolar în familiile sărace sau în familiile în care părinţii
sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile de
cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează
în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduieşte să suplinească
lipsa de afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie.
Totodată, ea încearcă să ajute pe copiii talentaţi sau foarte
dotaţi intelectual să-şi cultive darurile native, cu bucurie
şi speranţă.
În contextul crizei economice actuale cu efecte negative
pentru familie şi şcoală, Biserica îi cheamă pe învăţători,
profesori şi părinţi la o conlucrare permanentă, în spiritul
comuniunii fraterne şi al solidarităţii practice, ca educaţia
copiilor să devină o preocupare comună majoră. Iar parohiile
şi mănăstirile sunt chemate să ajute cât mai mult copiii
săraci să înveţe carte, pentru viaţă, unind credinţa cu
ştiinţa şi cuvântul înţelept cu fapta cea bună.
La început de an şcolar, rugăm pe Milostivul Dumnezeu,
Izvorul Iubirii şi al Înţelepciunii, să binecuvânteze pe
toţi elevii, învăţătorii, profesorii şi părinţii, ca împreună
să se bucure de lumina vie şi creatoare a educaţiei care
cultivă demnitatea umană şi comuniunea frăţească în societatea
de azi marcată în acelaşi timp de secularizare şi de individualism.
† Daniel
Patriarhul României
