+
CORNELIU
Prin Harul
lui Dumnezeu, Episcop al străvechii Episcopii a Huşilor,
Iubitorului de Hristos cler,
tuturor vieţuitorilor mănăstirilor şi schiturilor şi la
toţi dreptcredincioşii creştini,
Har, milă, pace şi sănătate de la Iisus Mântuitorul nostru
Cel născut pentru noi în Betleem, iar de la noi bucurie
şi binecuvântare!
“Taina cea din veci ascunsă, iar acum
descoperită sfinţilor Săi”, (Colos. 1, 26) prin venirea
în această lume a lui Dumnezeu, ne-a adunat iarăşi în sfintele
biserici spre a trăi, ca în fiecare an “întâlnirea noastră
cu Cel Veşnic, Care la plinirea vremii” (Gal. 4, 4)
şi-a asumat condiţia umană pentru a ne ridica din suferinţă
şi tragedia înstrăinării de Dumnezeu.
Vestea cea nouă şi unică sub soare, se
descoperă în vechea cetate a Betleemului, când Mântuitorul
lumii se naşte din fecioara Maria spre a da semn nou, semnul
iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu faţă de noi.
Cele din vechime promise astăzi, se împlinesc!
Astăzi este începutul mântuirii noastre, Fiul lui Dumnezeu
devine Fiul Fecioarei, steaua străluceşte, îngerii lumii
bucurie mare şi pace vestesc, că un semn nou S-a arătat,
Dumnezeu se face Om, ca pe om să-l mântuiască, să-i dăruiască
viaţa şi iertarea, mângâierea şi încurajarea.
Sfânta evanghelie ne prezintă rezumativ
faptul “că în noaptea cea sfântă în care păstorii Betleemului
stând pe câmp împrejurul turmelor lor, îngerul Domnului
a stat lângă ei şi slava Domnului i-a învăluit, vestind
venirea Mântuitorului Hristos” (Luca 2, 8-9), “că
după milenii de întuneric şi rătăcire, Dumnezeu a cercetat
poporul Său şi întreaga lume. Izbăvitorul lumii vine în
ea aducând bucurie mare” (Luca 2, 10), “iar semnul
vizibil şi inatacabil nu este altul decât pruncul nou născut
înfăşat şi aşezat în iesle” (Luca 2, 12).
Pentru adeverirea cuvintelor îngerului
Domnului, păstorii merg în Betleem pentru a primi semnul
şi taina descoperită astăzi lumii prin venirea în ea a Celui
care a creat lumea.
Îngerul Domnului, după vestea cea bună
adusă în Nazaret Preasfintei Fecioare Maria, că va naşte
un Prunc din Duhul Sfânt, acum aduce şi păstorilor şi prin
ei întregii lumi că bucuria cea mare a vestei celei noi
se împlineşte. De atunci până astăzi lumea este chemată
să întâmpine pe îngerul Domnului, care aduce semnul cel
nou şi unic al istoriei, “astăzi S-a născut Mântuitorul
Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca
2, 11). “Păstorii grăbindu-se, s-au îndreptat spre Betleem
şi după ce au aflat pe Fecioara Maria, pe Iosif şi pe Prunc
culcat în iesle” (Luca 2, 16), dobândesc cunoştinţa
clară şi experienţa adevărului minunându-se de El.
Aceste cuvinte ale îngerului “sunt
viaţă” (Ioan 6, 33), cele petrecute astăzi în istorie
nu au fost evenimene obişnuite şi uzuale, de aceea trăirea
şi interpretarea lor, presupune o altă înţelegere a istoriei
deosebită de gândirea umană limitată şi coruptă de păcat.
Naşterea Domnului ne dă o dimensiune nouă a înţelesului
omului şi a istoriei lui. Dumnezeu se arată în iesle, devine
ca unul dintre noi, afară de păcat, pentru ca să ne înălţăm
noi către El, să ne umplem de slava Lui, ziua aceasta este
momentul în care Dumnezeu devine Om, dar şi începutul trăirii
unui semn nou, acela al descoperirii unei căi noi spre viaţă
şi veşnicie.
La începutul mântuirii noastre contribuie
toată creaţia lui Dumnezeu, pământul cu peştera, neamul
omenesc cu Fecioara, cerurile cu steaua, păstorii cu închinarea,
magii cu darurile şi îngerii cu cântările.
Pacea adusă de îngeri va coborî în sufletele
oamenilor zbuciumaţi şi izolaţi în limitele lor, descoperind
calea către Dumnezeu prin taina Betleemului, lumina din
acea noapte sfântă va străluci peste veacuri, risipind întunericul
din lume şi strălucind în sufletele celor care îl vor primi
pe Mântuitorul Hristos “şi-i vor preda viaţa lor Lui
pregătindu-se pentru întâmpinarea unui cer şi pământ nou,
în care locuieşte dreptatea” (Apoc. 21, 1).
Binecredincioşi creştini,
Taina sărbătorii de astăzi este moment
de cercetare a propriei vieţi, a stării noastre sufleteşti,
a verificării propriei vieţi. De aceea sărbătorim venirea
în lume a Domnului, spre a ne schimba în bine, spre a ne
depăşi infirmităţile şi lipsurile, spre a ne întări în credinţă,
căci timpurile sunt grele.
Se povesteşte că după plecarea magilor,
a mai apărut o fiinţă să se închine Noului născut. Aceasta
era plină de răni, unele încă sângerând de lovituri şi foarte
palidă. Apropiindu-se de iesle s-a închinat pruncului Sfânt,
apoi I-a vorbit. Eu sunt bunătatea, mulţi mă consideră că
nu sunt binevenită în această lume. De aceea mă lovesc,
abuzează, mă desconsideră, dispreţuindu-mă. În timp ce spunea
acestea a început să plângă. Apoi a continuat, binele şi
bunătatea împlinite şi arătate adesea sunt răsplătite în
această lume cu ura şi răutatea, cu minciuna şi ipocrizia.
Tu vei iubi pe oameni, îi vei înţelege, îi vei ierta, îi
vei vindeca, îi vei hrăni, îi vei încuraja, le vei da sens
vieţii, dar ei pe Tine te vor urî, dispreţui, îţi vor dori
moartea, vor dori să scape de Tine. Dar pentru că în locul
răutăţii lor, a urii, păcatului şi fărădelegii vei aduce
un semn nou, semnul iertării, treptat lumea va sta sub acest
semn nou, semnul împăcării cu Dumnezeu, semnul care-i va
schimba viaţa şi felul ei de a fi. Deşi nu este relatată
în sfintele evanghelii, această întâmplare defineşte şi
vorbeşte de la sine despre timpul pe care-l trăim şi noi.
Necredinţa şi ura, duşmănia şi violenţa
au devenit atât de prezente, încât nimic nu ne mai miră.
Pentru toate acestea Dumnezeu în bunătatea
Lui ne cheamă spre Biserica Lui, “îndelung aşteptând nevoind
ca nimeni dintre noi să nu piară, ci să se mântuiască” (II
Petru 2, 9).
Însă se pare că răbdarea Lui se apropie
de sfârşit şi ne va lăsa “la nebunia minţii” la
care am ajuns (Rom.1, 28). Dacă nici în acest din urmă ceas
al mântuirii nu ne întoarcem către El, vor veni asupra noastră
grele încercări.
Anul care tocmai se apropie de final a
fost un an marcat de multe provocări, de crize ale credinţei
care au generat pe celelalte, de ordin social, moral, economic,
s-au perpetuat minciuna şi ipocrizia, falsitatea şi înşelăciunea.
De aceea, au apărut modificări în atmosferă în curgerea
anotimpurilor, în comportamentul nostrum, pentru că nu ne
mai rugăm, nu ne mai ostenim pentru cele cereşti, ci totul
a devenit egoism şi profit fără muncă cinstită.
În ciuda multor dificultăţi financiare,
în această zonă marcată de sărăcie, de alcoolism, iresponsabilitate
şi nepăsare, am reuşit cu mari eforturi să sprijinim construirea
de 11 biserici noi, de 6 case parohiale, cu sume de peste
400.000 lei, am păstrat finanţarea începută anul trecut
a 58 de burse pentru copii aflaţi în dificultăţi.
Acum este timpul mântuirii noastre, să
umblăm în fapte bune care ne mântuiesc şi acoperă mulţime
de păcate.
În aceste zile de sărbătoare sfântă, să
cercetăm pe cei bătrâni, singuri, trişti şi părăsiţi, să
le aducem mângâiere prin colindul sfânt, să ne apropiem
de cel bolnav uitat şi trist, să ne curăţăm prin taina pocăinţei
în faţa Mântuitorului Iisus Hristos şi primind Sfânta împărtăşanie
să gustăm darul cel ceresc spre iertarea păcatelor şi spre
viaţa cea veşnică.
Din toată inima vă doresc să aveţi multe
bucurii, Mântuitorul nostru să vă binecuvinteze cu sănătate,
pace şi să vă dea gândul cel bun în Anul cel nou.
Către Hristos Mântuitorul, pentru voi fierbinte
mijlocitor în taina sfintei rugăciuni,
+ CORNELIU
EPISCOPUL
HUSILOR
PASTORALA FORMAT PDF