În cuvântul de învăţătură, Părintele Episcop Corneliu a vorbit despre importantele semnificaţii duhovniceşti ale praznicului de astăzi.

În timpul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a săvârşit hirotonia întru diacon a tânărului teolog Marin Tudorică şi hirotonia întru preot a diaconului Vlad Rusu, pe seama parohiei Codăeşti din Protopopiatul Vaslui.

De asemenea, noul an şcolar la Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Sfântul Ioan Gură de Aur“ din Huşi a început astăzi cu slujba de Te Deum oficiată de Preasfinţia Sa după Sfânta Liturghie din Catedrala episcopală.

După oficierea slujbei de Te Deum, în Catedrală s-a oficiat slujba de sfinţire a noilor antimise. Acestea sunt culoare roşie, de o calitate deosebită şi au fost procurate de Preasfinţia Sa din Grecia.

Astfel, un număr de aproximativ 500 de antimise vor fi distribuite pe parcursul următoarelor săptămâni în toată eparhia, pentru parohiile, filiile, capelele militare şi din spitale, schiturile şi mănăstirile din Episcopia Huşilor.

Sfântul Antimis este un obiect din pânză pe care este reprezentată punerea în mormânt a Domnului şi în care se află o părticică din moaştele sfinţilor mucenici care au bineplăcut lui Dumnezeu şi au mărturisit credinţa cu preţul vieţii lor. Simbolistica antimisului este multiplă, considerându-se că este jertfelnicul, mormântul în care Mântuitorul s-a îngropat sau ieslea în care s-a născut. Antimisul se află pe Sfânta Masă şi se foloseşte exclusiv de preot la săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii.

De altfel, însuşi termenul anti-mesion înseamnă, în limba greacă „în loc de masă”, acest obiect liturgic fiind folosit pentru a săvârşi Liturghia, încă din primele veacuri creştine, în orice loc. Nu de puţine ori, când prigonitorii descopereau locul de adunare al creştinilor, preoţii înfăşurau sfintele daruri în antimis şi se refugiau în alt loc unde finalizau slujba şi se împărtăşeau cu sfintele taine, după care plecau capul sub sabia călăului, mărturisind fără ezitare credinţa lor în Hristos – cu care tocmai se uniseră.

Cu timpul Sf. Antimis a mai primit şi o conotaţie administrativă, eclesială. Odată cu extinderea Bisericii, fiecare episcop hirotonit a primit în încredinţare duhovnicească şi pastorală un teritoriu de care răspunde înaintea lui Dumnezeu. Astfel şi în zilele noastre Antimisul este darul şi girul episcopului către preotul pe care îl trimite în parohie şi care are datoria să-l păstreze cu mare grijă pe prestolul sfântului altar. În momentul în care arhiereul îşi retrage antimisul, înseamnă că preotul nu mai poate săvârşi Sfânta Liturghie, astfel respectiva parohie fiind excomunicată din biserică. Iată, deci, care este însemnătatea deosebită a antimisului.

Antimisele se sfinţesc doar de către arhiereu, iar înainte de a se împărţi se slujesc 7 Sfinte Liturghii consecutive peste ele. Rânduiala sfinţirii este una deosebită, noul antimis stropindu-se cu apă sfinţită, cu apă de trandafiri şi cu Sfântul şi Marele Mir.