În data de 17 iulie 2011, în Duminica a V – a după Rusalii,
Preasfinţitul Corneliu, Episcopul Huşilor, împreună cu Înaltpreasfinţitul
Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, vor oficia
slujba de resfinţire a bisericii parohiale cu hramul „Sf.
Mare Proroc Ilie Tesviteanul” din municipiul Bârlad.
După slujba de resfinţire, se va săvârşi Sf. Liturghie
arhierească.
Biserica „Sf. Prooroc
Ilie Tesviteanul” din Bârlad
Cu o arhitectură unică în ţara noastră, biserica „Sf. Ilie”
din Bârlad, este situată în piaţa centrală a oraşului şi
a fost construită între anii 1859-1869 de către breasla
Blănarilor.
În prima parte a secolului al XIX-lea, în „urbea Bârladului”
au luat fiinţă şi s-au organizat mai multe bresle de meseriaşi,
care pe lângă grija de a-şi perfecţiona meseria lor, au
edificat şi clădiri civile şi bisericeşti cu care Bârladul
se mândreşte şi azi.
Una dintre aceste construcţii, este şi biserica „Sf. Ilie”
care a fost construită după planurile catedralei din Belgrad,
văzută de Ioan Gheorghiu, epitrop al parohiei Sf. Ilie şi
blănar de meserie, cu ocazia trecerii sale prin Belgrad,
determinată de schimburi comerciale.
Întors acasă, acesta a propus enoriei bisericii condusă
de părintele Ioan Ghinea, protopop de Bârlad, să ridice
în locul fostei biserici din lemn - ridicată între 1794-1795
şi care se pare a pierit într-un incendiu pe la 1864 - o
biserică din zid, după planurile catedralei din Belgrad.
În acest sens, a fost „delegat şi mandatat” Ignat Lorenzo,
arhitect al oraşului din acea vreme să meargă la Belgrad
şi să întocmească planurile pentru noua biserică din Bârlad,
care să poarte hramul Sfântului Prooroc Ilie, sfânt ce a
fost ales şi ca patron al breslei Blănarilor, breaslă ce
a ridicat această biserică.
Construcţia este în formă de cruce, zidită din cărămidă
pe temelie de piatră, de către doi meşteri pietrari: Mihai
Popoiu şi Gheorghe Baciu, angajaţi de enoria parohiei Sf.
Ilie de atunci, în vederea edificării noii construcţii.
Piatra de temelie s-a pus în 1858 la 6 Mai, aşa cum se
poate citi de pe piatra de temelie a bisericii, aflată la
proscomidiarul Altarului, iar construcţia a început în 1859
şi s-a terminat în 1869, când a fost sfinţită de către Episcopul
Huşilor de la acea vreme, Iosif Gheorghian.
Ceea ce o face să fie unică în ţara noastră, este arhitectura
acesteia, care pe cele două abside laterale ale bisericii
are două frontoane şi unul pe pridvor la intrare, sprijinite
pe câte patru coloane ionice, înalte de peste 8 m.
Pictura bisericii s-a realizat mai târziu, la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi a fost făcută în ulei de către pictorul
Ioan Munteanu din Bârlad, refăcută de mai multe ori după
cum urmează: 1932-1934, preot paroh fiind Nicolae Iancu;
1942-1944, după cutremurul din 1940 ce a distrus ultimul
nivel de la turnul-clopotniţă aflat pe pridvor, preot paroh
fiind Ştefan Vasilescu şi 1958-1959, preot paroh fiind Nicolae
Herghelegiu.
De atunci, biserica nu a mai beneficiat de nicio reparaţie,
deşi cutremurul din 1977 a afectat-o grav, distrugând frontoanele
laterale, coloanele, acoperişul şi zidurile, cât şi pictura
interioară în proporţie de 80%.
Actuala înfăţişare se datorează amplelor lucrări de reparaţie
capitală şi restaurare începute după 1992, printr-un program
de parteneriat între enoria parohiei Sf. Ilie şi Ministerul
Culturii şi Cultelor, de la acea vreme.
Pictura interioară a fost refăcută în întregime de către
pictorul Armand Kuchta din Iaşi, după obţinerea avizului
de specialitate al Comisiei de pictură bisericească.
La această biserică între anii 1880-1912 a slujit ca dascăl,
diacon, preot slujitor şi preot paroh, vrednicul de pomenire
episcop al Huşilor, Iacob Antonovici (1924-1931).
Cât a activat Iacob Antonovici aici, biserica a cunoscut
cea mai înfloritoare perioadă, deoarece acum a fost înzestrată
cu obiecte de cult: icoanele împărăteşti şi catapeteasma,
spoite cu foiţă de aur; epitaf cusut cu fir de aur şi argint;
sfinte vase; cruci şi cădelniţă din argint aurit, făcute
în filigram; bunuri ce constau în terenuri, clădiri însumate
la 48, conform datelor de arhivă existente, toate aflate
în zona centrală şi unde funcţionau diferite activităţi
comerciale; bunuri care azi nu mai există.
Între familiile donatoare, amintim familia Ecaterina şi
Ioan Velea, ce au lăsat toată averea lor bisericii „spre
veşnică pomenire”, aşa cum reiese din actul testamentar.
În prezent, biserica îşi păstrează statura impozantă între
celelalte clădiri monumente istorice ale Bârladului şi se
remarcă prin arhitectura unică, ce au dorit să o aibă ctitorii
şi binefăcătorii ei.
Preot Paroh Vasile Lăiu
Proiereu al Protopopiatului Bârlad
