Ieri, 1 aprilie, la Catedrala patriarhală din Bucureşti,
a avut loc sfinţirea Marelui Mir, în cadrul Liturghiei Sfântului
Vasile cel Mare, unită cu Vecernia. Slujba Sfintei Liturghii
şi sfinţirea Marelui Mir au fost săvârşite de Preafericitul
Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună
cu ierarhii Sfântului Sinod al BOR. La această slujbă de
sfinţire a Marelui Mir au fost prezenţi, de asemenea, consilieri
patriarhali şi mitropolitani, profesori de teologie, călugări,
călugăriţe şi un mare număr de credincioşi, precum şi reprezentanţi
ai vieţii publice. Fiecare ierarh eparhiot sau fiecare ierarh
delegat, reprezentanţi ai eparhiilor au primit cu acest
prilej o amforă de inox cu cinci litri de Mir.
După trei zile de temeinică pregătire şi de rugăciuni neîncetate,
vasele cu Marele Mir au fost aduse în Catedrala patriarhală
de la Mănăstirea Antim pentru a fi sfinţite în cadrul Sfintei
Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia,
săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, împreună cu 42 de ierarhi ai Sinodului
Bisericii noastre.
În cadrul Sfintei Liturghii, după cântarea 'Lumină lină'
şi după citirea paremiilor au urmat troparul şi condacul
Rusaliilor 'Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru…',
iar mai apoi Părintele Patriarh a rostit prima rugăciune
de sfinţire a Marelui Mir, iar IPS Teofan, Mitropolitul
Moldovei şi Bucovinei, a citit cea de-a doua rugăciune de
sfinţire a Marelui Mir.
După citirea Sfintei Evanghelii, Întâistătătorul Bisericii
noastre a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat
că această pericopă cuprinde patru momente şi patru lucrări
mari cu semnificaţii deosebite.
Patru lucrări mari
cu semnificaţii deosebite
'Evanghelia pe care am auzit-o acum cuprinde patru momente
deosebite şi patru lucrări mari cu semnificaţii deosebite.
Prima este instituirea Cinei celei de taină sau instituirea
Sfintei Euharistii. A doua lucrare menţionată în sinaxarul
Bisericii noastre pe care noi o pomenim este spălarea picioarelor
ucenicilor de către Învăţătorul lor, Domnul şi Mântuitorul
nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Care pentru noi şi
pentru a noastră mântuire S-a făcut Om. În al treilea rând,
sinaxarul spune că Biserica a rânduit ca în această zi sfântă
şi mare să se facă pomenire despre rugăciunea Mântuitorului
Iisus Hristos din Grădina Ghetsimani, când S-a rugat atât
de intens încât sudoarea capului Său era ca picăturile de
sânge. În al patrulea rând, pomenim astăzi începutul Pătimirilor
Mântuitorului Iisus Hristos, din momentul sărutării făţarnice
a lui Iuda Iscarioteanul. Vedem, aşadar, că în toate aceste
patru lucrări se vede, pe de o parte, iubirea jertfelnică
a Mântuitorului Iisus Hristos, Care cu anticipaţie ne arată
taina Crucii ca iubire mai tare decât moartea. (...) Iubirea
Lui smerită şi jertfelnică este mai tare decât frica de
moarte, deşi, ca Om, El spune: 'Părinte Sfinte, de este
cu putinţă, să treacă de la Mine paharul acesta' al suferinţei
şi al morţii, 'dar nu după cum voiesc Eu, ci după cum voieşti
Tu'. Voia lui Dumnezeu este viaţă; neascultarea de Dumnezeu
este moarte . Prin neascultare de Dumnezeu a căzut primul
Adam şi prin ascultare de Dumnezeu 'până la moarte, şi încă
moarte pe cruce', ne izbăveşte, ne vindecă, ne mântuieşte
Hristos, Noul Adam. Taina Sfintei Euharistii este, aşadar,
taina iubirii jertfelnice, care pune pe Dumnezeu în centrul
vieţii. 'Iubirea de Dumnezeu este mai bună decât viaţa',
spune Psalmul 62. Deci viaţa spirituală, ca viaţă trăită
în comuniune cu Dumnezeu, Izvorul vieţii veşnice, este mai
scumpă decât simpla existenţă biologică şi aceasta este
gândirea Mântuitorului Iisus Hristos (...) Deci noi prăznuim
astăzi iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu, a Mântuitorului
Iisus Hristos', a spus PF Daniel.
Mare solemnitate şi
sfântă binecuvântare
În continuare PS Ciprian, Episcop-vicar patriarhal, în
calitate de Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române, a fost delegat de Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române pentru a citi Omilia la Sfinţirea Marelui Mir prin
care s-a arătat că ieri a avut loc cea dintâi sfinţire a
Marelui Mir din timpul arhipăstoririi Preafericitului Părinte
Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, prin reunirea
tuturor sfinţiţilor arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române
în cadrul Sfintei Liturghii, astfel încât: 'Faptul că toţi
ierarhii unei Biserici Ortodoxe autocefale se întrunesc
în Sfânta şi Marea Joi din Săptămâna Sfintelor Patimi ale
Domnului nostru Iisus Hristos, cu trei zile înainte de Sfintele
Paşti, pentru a săvârşi împreună sfinţirea Marelui Mir,
chiar în timpul Liturghiei de pomenire a Cinei celei de
taină sau a Euharistiei, constituie un eveniment de intensă
trăire, mare solemnitate şi sfântă binecuvântare'.
Din omilia citită de PS Ciprian, toţi credincioşii au învăţat
că Sfântul şi Marele Mir este semnul văzut al darurilor
Sfântului Duh în viaţa şi lucrarea Bisericii, subliniindu-se
că prin ungerea cu Sfântul şi Marele Mir în Taina Mirungerii,
după primirea Sfântului Botez, se dă darul înfierii în Biserică,
ca duh al înfierii noastre de către Tatăl prin Fiul; prin
ungerea cu el a sfintelor biserici şi a antimiselor - fără
de care nu se poate săvârşi Sfânta Liturghie, Hristos este
prezent şi dăruieşte pe Duhul Sfânt fiecărui lăcaş de cult
care se sfinţeşte şi în care se împărtăşesc şi se sfinţesc
toţi credincioşii.
Ierarhii slujitori
au purtat vasele cu Mir
La ieşirea cu Cinstitele Daruri, ierarhii slujitori au
adus în mijlocul bisericii vasele cu Mir, iar după binecuvântarea
'Şi să fie milele Marelui Dumnezeu…' Patriarhul României
a descoperit vasele cu Mir, le-a însemnat de trei ori cu
semnul crucii a citit cu glas mare a treia rugăciune de
sfinţire a Marelui Mir şi a rostit mai apoi şi cea de-a
patra rugăciune.
Pentru aducerea-aminte peste ani a acestui mare eveniment,
toţi membrii Sfântului Sinod au semnat Actul Sinodal care
s-a înscris în Cronica de Aur a Bisericii Autocefale Ortodoxe
Române, în care s-a arătat că 'această solemnitate a sfinţirii
Marelui Mir a avut loc în Anul omagial al Crezului Ortodox
şi al Autocefaliei româneşti, pentru a XXI-a oară în de
Dumnezeu păzita şi Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română
după recunoaşterea ei ca autocefală, în anul 1885, de către
Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului şi de către celelalte
Biserici Ortodoxe Autocefale surori, şi pentru întâia oară
în timpul arhipăstoririi Preafericitului Părinte Daniel
ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române'.
Mulţumiri
La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Patriarh a mulţumit
în mod deosebit celor care au contribuit la realizarea acestei
lucrări sfinte: 'Mulţumim Preasfinţitului Siluan şi IPS
Mitropolit Dionisios de Corint. Mulţumirile noastre se extind
şi spre alte persoane care ne-au ajutat să găsim ingredientele
cele mai naturale şi mai fine, mai frumos mirositoare, pentru
a cinsti după cuviinţă pe Mântuitorul nostru Iisus, fiindcă
El se numeşte Marele Mir , El este unsul Lui Dumnezeu Tatăl,
prin lucrarea Duhului Sfânt, pentru ca toată lucrare mântuitoare
să fie o lucrare de refacere a comuniunii: a Preasfintei
Treimi cu oamenii şi a oamenilor cu Dumnezeu.
Părintele arhimandrit Quais Sadiq din Patriarhia Antiohiei
şi a întregului Orient, care a slujit aici cu noi, ne-a
adus aromate de mare de preţ din Siria şi Iordania care
au fost introduse în acest Mir când s-a preparat. Am primit
de asemenea de la Ierusalim, din partea părintelui arhimandrit
Ieronim, mirul de nard care a fost turnat în dimineaţa aceasta.
Din Bulgaria, din Franţa, am primit esenţe şi parfumuri.
De asemenea, mulţumim în mod deosebit Înalt Preasfinţitului
Laurenţiu, care, împreună cu alţi ierarhi, mai ales cu Preasfinţitul
Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, a supravegheat
lucrările, ajutaţi de preoţi şi diaconi. S-a mai scris şi
se va mai scrie despre toate ţările din care noi am primit
cele mai curate şi mai frumoase mirodenii şi esenţe ca acest
Sfânt şi mare Mir să fie simbolul darurilor Duhului Sfânt,
dar şi al chemării la unitate creştină, al chemării la comuniunea
ortodoxă' (Articol realizat de Gheorghe - Cristian Popa
şi publicat în „Ziarul Lumina” din data de 2 aprilie 2010).
