Nume
Mănăstirea Dimitrie Cantemir - Grumezoaia
Egumen/Stareț
Arhimandrit
Serafim Bodnar
Hram
„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir“
Apartenența Administrativ-Bisericească
Episcopia Huşilor
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Adresa
Orașul
Județul Vaslui
Acces/Localizare
Este situată în comuna Dimitrie Cantemir, satul Grumezoaia, județul Vaslui, la 20 km de orașul Huși și la 8 km de șoseaua națională Crasna-Huși-Albița, pe străvechi meleaguri încărcate de istorie și spiritualitate ortodoxă, cu cele mai vechi așezări răzești, este una din vetrele monahale ce poartă și întreține firul istoriei neamului românesc.
Potrivit
cercetărilor făcute de profesorul Gheorghe Ghibănescu,
locul pe care s-a ridicat mănăstirea s-a dat de către
Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, unui oștean al
său, Stan Posatnicu, ca răsplată pentru faptele de mare
vitejie, care construiește prima biserică din lemn.
În anul 1692, Domnitorul Dimitrie Cantemir construiește
o nouă biserică din lemn pe locul celei vechi, închinată
Maicii Domnului cu hramul “
Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, devenind noul
ctitor al mănăstirii care-i va purta numele și care
va dăinui pana astăzi. Săpăturile făcute de către un
fost moșier pe nume Gheroghe Tutuveanu ce avea moșiile
în jurul mănăstirii, au scos la iveală o pereche de
râșnițe de piatră și monezi romane, datând din timpul
lui Antoniul Pius (138-161) care atestă valoarea istorică
a acestor locuri. În această zonă găsim cele mai vechi
așezări răzești în care a existat o intensă viață boierească
ce a dat țării două familii domnitoare:
Cantemir și Cuza, așa cum reiese din lucrarea intitulată
“Surete
și Izvoade”, Uricul tradus din sârbește de profesorul
Gheorghe Ghibănescu și din Uricul dat de Bogdan Vodă
în anul 1507 legat de moșiile satelor Urlați și Silișteni,
locul de obârșie al familiei Cantemir. În pomelnicul
ctitorilor de la anul 1668 sunt menționați ctitori ai
mănăstirii Berehoi, Prodana, Tipilatu, Frone, Glicinco,
monahia Varvara și alții. Mai târziu, biserica construită
de Domnitorul Dimitrie Cantemir este refăcută de frații
Vasile și Gheorghiță Armașu, originari din satul Zastanca,
județul Soroca.
Chinovie de monahi, în anul 1802 mănăstirea devine așezământ de ascultare și rugăciune pentru maici, în anul 1855 în urma unei epidemii de holeră, mănăstirea se pustiește iar după secularizarea averilor mănăstirilor, devine biserică de parohie.
În
anul 1996, prin grija părintească a Prasfințitului Părinte
Ioachim Mareș, Episcop al Hușilor, s-a reînființat această
mănăstire de monahi și prin osârdia și osteneala Preacuviosului
Arhimandrit Serafim Bodnar, stareț al acestei mănăstiri,
s-a construit o biserică nouă închinată Sf. Mare Mucenic
Dimitrie Izvorâtorul de Mir, în memoria ctitorului domnitor,
un corp de chili și clopotniță, care au fost sfințite
pe 26 octombrie 2001. Apoi s-a reparat biserica veche
și au fost pictate cele 2 biserici, s-a împrejmuit incinta
mănăstirii cu gard de piatră, iar curtea a fost amenajată
cu spații verzi, trandafiri și alei. S-a reușit racordarea
mănăstirii la rețeaua de current electric pe o lungime
de 3 km și, deasemenea, s-a asfaltat drumul de acces
spre mănăstire.
Pe data de 26 octombrie 2006, Preasfințitul Parinte
Corneliu Bârlădeanul, arhiereu vicar al Episcopiei Hușilor
împreună cu un distins sobor de preoți, a sfințit biserica
veche și pictura bisericii noi.
Biserica veche, monument istoric, păstra icoane vechi
din sec. XVII-XIX, pictate pe lemn și pânză, astăzi
fiind expuse în muzeul mănăstirii. Masa Sfântului Altar
este un trunchi de stejar din vremea lui Ștefan cel
Mare și Sfânt. Deasemenea, în biserica veche se află
icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni și o raclă
cu părticele din moaștele a mai multor sfinți.
